Cafeaua autohtonă

„An invisible red thread connects those who are destined to meet, regardless of time, place or circumstance. The thread may stretch or tangle, but will never break”

Mulțumiri lui Tudos (Deák Ferenc), pentru susținere și încurajări, precum și lui István-László Farkas și Mihnea Mihai. Blogul acesta a prins viață datorită lor. Mulțumim deasemenea tuturor celor care au susținut ideea blogului, dar și celor sceptici, însă bine intenționați. 

Dincolo de anunțuri, poze și impresii ale Cafelei autohtone, prin blogul de față ne dorim să venim în ajutorul celor, care încearcă să-și croiască un drum in Elveția. Materialele postate vin în completarea dialogurilor din cadrul întâlnirilor. Dacă nu reușiți să ajungeți la întâlnirile noastre, din diferite motive, dar vă doriți să fiți la curent cu temele pe care le parcurgem, prin acest suport virtual, acum aveți această posibilitate. Tot ce ține de site-uri si link-uri utile, precum și informații de interes larg, care ni se par de bun augur vis-a-vis de căutarea unui job, formare continuă sau reconversie profesională, își vor găsi locul aici. 

Cu gânduri bune,
Cafeaua autohtonă.

Între acasă și străinătate – nevoia de a aparține unei comunități

La scurt timp după ce am venit în Elveția, prima convingere sau mai degrabă frustrare, cu care m-am confruntat o bună perioadă de timp, a fost aceea că nici cele mai bune condiții din lume, nu vor putea vreodată compensa sentimentul destul de greu de definit, însă atât de indispensabil pentru echilibrul nostru interior, și anume apartenența la o comunitate. De fapt până să vin aici practic nu realizam cât de important este să aparții, să te știi parte integrantă a unei comunități și cât de mult sprijin și încredere îți poate da un rol asumat în interiorul comunității. ‘Aici nu mă simt acasă’ – auzeam glasul din interior cum ciocănește de fiecare dată când mă întrebam ce lipsește. Sentimentul acesta rămâne constant chiar și după patru ani. Mă simt bine aici, mă simt în sigurantă, aici este locul unde vreau să-mi cresc copiii, aici e viitorul pe care vreau să le ofer, însă mereu o să aparțin altundeva. Nu mai e demult senzația aceea care aduce cu dorul de casă, ci o constatare mult mai profundă, că nu întâmplător ne naștem într-un anumit loc si că inevitabil și locul sfințește într-o oarecare măsură omul.

E interesant faptul că doar după ce te strămuți definitiv, ajungi să valorifici cu-adevărat punctul de pornire, locul de unde ai plecat. Acest lucru se propagă în relațiile cu cei asemeni ție. În străinătate contactul cu cei veniți de-acasă capătă alt sens, relațiile umane se redefinesc. Da, te poți apropia de elvețieni, da te poți chiar și împrieteni cu ei, însă niciodată nu vei avea un sentiment de comuniune alături de ei, ca și alături de ‘ai tăi’. Am cunoscut însă și oameni care refuzau cu încăpățânare să socializeze cu cei ‘de teapa lor’, din motive mai mult sau mai puțin justificabile, însă la un moment dat au ajuns să realizeze că de fapt e un fals refuz, e o luptă inerta, o negare și o acumulare de frustrări pe care unii inevitabil le adună pe marginea unor prejudecăti și false convingeri.

Prin Cafeaua autohtonă am început ceva, sper eu util și de durată, alături de prietena mea, Ada Moarcăs și cu sprijinul celor de la Casa românilor. Am cunoscut oameni care îmi sunt din ce în ce mai dragi și alături de care pot reitera fragmente dintr-un topos comun. Mi-am reclădit sentimentul de apartenență la comunitate într-un mediu străin, alături de cei de-acasă.

Paharul de vorbă din diferitele locații ale Elveției, care se organizează de ani buni, dar și Cafeaua autohtonă (Întâlniri pentru femei de toate vârstele) au ca scop comun compensarea nevoii de ‘casă’. Toate au ca obiective comune necesitatea de consolidare a legăturilor din interiorul cumunității, dar și o facilitare a accesului la informații. Socializare, networking, înlesnirea informațiilor vis-a-vis de căutarea de job, și nu numai, exemple de bună practică, sunt doar câteva din avantajele acestor întâlniri. Însă doar printr-un efort comun putem funcționa ca o comunitate viabilă, în adevăratul sens al cuvântului, iar pentru asta e nevoie de contribuția fiecăruia dintre noi. Toate aceste întâlniri se organizează pe bază de voluntariat, de către oameni cu mult entuzism care își doresc să se apropie și să îi apropie pe cei din comunitate. Profitați de aceste întâlniri, mobilizați-vă o dată sau de două ori pe lună si veți afla informații utile, veți cunoaște oameni interesanți, cu povești inedite, iar partea cea mai bună este că puteți fi alături de cei cu care aveți valori comune, sunt de-ai voștri. E un sentiment plăcut. Vi-l recomand cu toată căldura.

Orsi